trombocitopenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. – Din
fr. thrombocytopénie.trombocitopenie (Dicționar de neologisme, 1986)TROMBOCITOPENÍE s.f. Trombopenie. [< fr.
thrombocytopénie].
trombocitopenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROMBOCITOPENÍE s. f. reducere a numărului de trombocite din sânge; trombopenie. (< fr.
thrombocytopénie)
trombocitopenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trombocitopeníe s. f.,
art. trombocitopenía, g.-d. trombocitopeníi, art. tromocitopeníeitrombocitopenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. — Din
fr. throinbocytopénie.