troglodit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și
f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival)
Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din
fr. troglodyte.