troglodit - explicat in DEX

troglodit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.

troglodit (Dicționar de neologisme, 1986)
TROGLODÍT, -Ă s.m. și f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populație troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viață foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].

troglodit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROGLODÍT¹ s. m. pasăre mică, insectivoră, care își face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufișuri. (< fr. troglodyte)

troglodit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROGLODÍT², -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viață foarte scăzut, primitiv. ◊ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăiește în caverne sau peșteri. (< fr. troglodyte)

troglodit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troglodít (tro-glo-) s. m., pl. troglodíți

troglodit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*troglodít, -ă s. (vgr. troglodytes, d. trógle, peșteră, și dýno, mă înfund, pătrund; lat. [pl.] Troglódytae). Locuitor al cavernelor cum eraŭ oameniĭ preistoricĭ. Fig. Om care duce o vĭață primitivă și sărăcăcĭoasă: ce troglodițĭ și aceștĭ bĭețĭ țăranĭ ! Pl. Un popor din vechime de pe malu măriĭ Roșiĭ.

troglodit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. — Din fr. troglodyte.