troglobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROGLOBÍE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. ◊ (Adjectival)
Animale troglobii. – Din
fr. troglobie.troglobie (Dicționar de neologisme, 1986)TROGLOBÍE s.f. Stare a unei viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu; viețuitoarea însăși. [Gen.
-iei. / < fr.
troglobie].
troglobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROGLOBÍE s. f. orgamism care trăiește exclusiv în peșteri; troglobiont. (< fr.
troglobie)
troglobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)troglobíe (tro-glo-) s. f.,
art. troglobía, g.-d. art. troglobíei; pl. troglobíi, art. troglobíiletroglobie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROGLOBÍE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. (Adjectival)
Animale troglobii. — Din
fr. troglobie.