trofism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROFÍSM, trofisme, s. n. Stare dinamică a nutriției; trofie. – Din
fr. trophisme.trofism (Dicționar de neologisme, 1986)TROFÍSM s.n. Stare dinamică a nutriției; trofie. [< fr.
trophisme].
trofism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROFÍSM s. n. stare dinamică a nutriției; trofie
1. (< fr.
trophisme)
trofism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trofísm s. n.trofism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROFÍSM, trofisme, s. n. Stare dinamică a nutriției; trofie. — Din
fr. trophisme.