trofie - explicat in DEX

trofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.

trofie (Dicționar de neologisme, 1986)
TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia].

trofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROFÍE¹ s. f. trofism. (< fr. trophie)

trofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-TROFÍE² elem. trof(o)-.

trofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei

trofie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. — Din fr. trophie.