troficitate - explicat in DEX

troficitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. – Trofic + suf. -itate.

troficitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TROFICITÁTE s.f. (Biol.) Ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. [Cf. fr. trophicité].

troficitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROFICITÁTE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. 2. însușire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. (< fr. trophicité)

troficitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troficitáte s. f., g.-d. art. troficitắții

troficitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. — Trofic + suf. -itate.