trofic - explicat in DEX

trofic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

trofic (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].

trofic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÓFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriție. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriția. (< fr. trophique)

trofic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trófic adj. m., pl. trófici; f. trófică, pl. trófice

trofic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. — Din fr. trophique.