trocar - explicat in DEX

trocar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.

trocar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.

trocar (Dicționar de neologisme, 1986)
TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].

trocar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)

trocar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.

trocar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trocár¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. trocári

trocar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trocár² (instrument) s. n., pl. trocáre

trocar (Dicționaru limbii românești, 1939)
trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).

trocar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. — Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.