trocanter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei.
2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [
Var.:
trohantér s. n.] – Din
fr. trochanter.trocanter (Dicționar de neologisme, 1986)TROCANTÉR s.n. v.
trohanter.
trocanter (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROCANTÉR s. n. 1. parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. al doilea segment de la picioarele insectelor. (< fr.
trochanter)
trocanter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trocantér s. n.,
pl. trocantéretrocanter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei.
2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var.:
trohantér s. n.] — Din
fr. trochanter.