troahnă - explicat in DEX

troahnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.

troahnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).

troahnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
troáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne

troahnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă ? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.

troahnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].

troahnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. — Et. nec.