troacar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROACÁR, troacare, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt. – Din
fr. trois-quarts.troacar (Dicționar de neologisme, 1986)TROACÁR s.n. Jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. [Pl.
-re. / < fr.
trois-quarts].
troacar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROACÁR s. n. jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. (< fr.
trios-quarts)
troacar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)troacár (haină) (rar)
(troa-) s. n.,
pl. troacáretroacar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROACÁR, troacare, s. n. (Rar) Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt. — Din
fr. trois-quarts.