trișcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIȘCÁR, trișcari, s. m. 1. Cântăreț din trișcă.
2. Persoană care face triște. –
Trișcă +
suf. -ar.trișcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trișcár s. m.,
pl. trișcáritrișcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIȘCÁR, trișcari, s. m. 1. Cântăreț din trișcă.
2. Persoană care face triște. —
Trișcă +
suf. -
ar.