trivium (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÍVIUM s. n. Parte a învățământului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. [
Pr.:
-vi-um] – Din
lat.,
fr. trivium.trivium (Dicționar de neologisme, 1986)TRÍVIUM s.n. 1. (
Liv.) Punct în care se întâlnesc sau se întretaie trei drumuri.
2. (
În evul mediu) Ciclu al învățământului elementar, cuprinzând gramatica, retorica și dialectica. [Pron.
-vi-um. / < fr.
trivium, cf. lat.
trivium – răspântie unde se întâlnesc trei drumuri].
trivium (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÍVIUM s. n. primul ciclu al învățământului elementar medieval (gramatica, retorica și dialectica), urmat de quadrivium. (< lat., fr.
trivium)
trivium (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trívium (-vi-um) s. n.trivium (Dicționaru limbii românești, 1939)*trívium n. (cuv. lat. care înseamnă „treĭ căĭ”). În evu mediŭ, învățămîntu care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. V.
quadrivium.trivium (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trivium n. partea învățământului medieval ce coprindea gramatica, retorica și dialectica. V.
quadrivium.trivium (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÍVIUM s. n. Parte a învățământului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. [
Pr.: -
vi-um] —
Din lat.,
fr. trivium.