trivial - explicat in DEX

trivial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

trivial (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIVIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rând, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspântie].

trivial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)

trivial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triviál (-vi-al) adj. m., pl. triviáli; f. triviálă, pl. triviále

trivial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triviál, -ă adj. (lat. trivialis, d. trivium, răspîntie de treĭ drumurĭ, d. tres, treĭ și via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuvînt trivial. Adv. A te exprima trivial.

trivial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adevăruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ║ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.

trivial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] — Din fr. trivial, lat. trivialis.