triverb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIVÉRB, triverbe, s. n. Joc distractiv constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. –
Tri- +
verb.triverb (Dicționar de neologisme, 1986)TRIVÉRB s.n. Joc distractiv constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. [Pl.
-be. / <
tri- +
verb].
triverb (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIVÉRB s. n. gen enigmastic constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. (< tri- + verb/2/)
triverb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trivérb s. n.,
pl. trivérbetriverb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIVÉRB, triverbe, s. n. Joc distractiv constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. —
Tri- +
verb.