trivalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIVALÉNT, -Ă, trivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 3. – Din
fr. trivalent.trivalent (Dicționar de neologisme, 1986)TRIVALÉNT, -Ă adj. (
Despre elemente chimice) Care are trei valențe. [Cf. fr.
trivalent < lat.
tri – cu trei,
valere – a valora].
trivalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 3. 2. (despre celule) cu trei cromozomi omologi în cursul meiozei. (< fr.
trivalent)
trivalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trivalént adj. m.,
pl. trivalénți; f. trivaléntă, pl. trivaléntetrivalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIVALÉNT, -Ă, trivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 3. — Din
fr. trivalent.