triunghi - explicat in DEX

triunghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÚNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (după fr. triangle).

triunghi (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIÚNGHI s.n. 1. Poligon cu trei laturi. 2. Grup de trei sau de mai multe ființe sau lucruri dispuse astfel încât unind punctele în care stau s-ar obține un poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. [Pron. tri-unghi. / < tri- + unghi, după fr. triangle, it. triangolo, lat. triangulum].

triunghi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIÚNGHI s. n. poligon cu trei laturi. ◊ suprafața de această formă, la intersecție de drumuri, pentru dirijarea circulației. (după fr. triangle)

triunghi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
triúnghi (-iuri), s. n. – Trilater. De la unghi, după lat. triangulus, fr. triangle. – Der. triunghiular, adj. (trigonal).

triunghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triúnghi s. n., pl. triúnghiuri

triunghĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triúnghĭ n., pl. urĭ (tri- și unghĭ după lat. triángulus). Geom. Figură în treĭ colțurĭ: suprafața unuĭ triunghĭ e egală cu baza înmulțită cu jumătatea înălțimiĭ. (V. echilateral, isoscel, scalen, dreptunghĭ). Muz. Un instrument muzical triangular făcut dintr´o vargă de oțel pe care-l loveștĭ c´o vargă tot de oțel.

triunghi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÚNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă sur fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. — Tri- + unghi (după fr. triangle).