trisecțiune - explicat in DEX

trisecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Împărțire în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisécție s. f.] – Din fr. trisection.

trisecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
TRISECȚIÚNE s.f. Împărțire în trei părți egale. ♦ Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. [Pron. -ți-u-, var. trisecție s.f. / < fr. trisection].

trisecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRISECȚIÚNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ă unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection)

trisecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trisecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. trisecțiúnii; pl. trisecțiúni

trisecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Diviziune în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. — Var.: trisecție s. f.] — Din fr. trisection.