triremă - explicat in DEX

triremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (În antichitate) Corabie sau navă de război cu trei rânduri de vâsle dispuse la trei niveluri diferite; trieră. – Din fr. trirème, lat. triremis.

triremă (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră cu trei rânduri de lopeți; trieră. [Cf. lat. triremis, fr. trirème].

triremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIRÉMĂ s. f. navă de război la romani, cartaginezi etc., rapidă și ușoară, cu trei rânduri de rame pe o singură parte, dispuse în grupuri de câte trei. (< fr. trirème, lat. triremis)

triremă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trirémă s. f., g.-d. art. trirémei; pl. triréme

triremă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trirémă f., pl. e (lat. trirémis, d. tres, treĭ, și remus, ramă, vîslă. V. biremă). Corabie antică cu doŭă rîndurĭ de rame de fiecare parte.

triremă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
triremă f. galeră antică cu trei rânduri de lopeți.

triremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (în Antichitate) Ambarcațiune cu trei pânze și trei rânduri de rame dispuse pe trei nivele suprapuse; trieră. — Din fr. trirème, lat. triremis.