tripletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPLÉTĂ, triplete, s. f. 1. Bicicletă cu trei locuri.
2. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea (sau apărarea) unei echipe sportive. – Din
fr. triplette.tripletă (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPLÉTĂ1 s.f. Bicicletă cu trei locuri. [< fr.
triplette].
tripletă (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPLÉTĂ2 s.f. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea unei echipe de fotbal. [< fr.
triplet].
tripletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPLÉTĂ s. f. 1. bicicletă cu trei locuri. 2. grup de trei jucători care fac parte din înaintarea unei echipe de fotbal, de rugbi etc. ◊ (p. ext.) grup de trei persoane care acționează împreună. (< fr.
triplette)
tripletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triplétă (biclicletă cu trei locuri, grup de trei)
(tri-ple-) s. f.,
g.-d. art. triplétei; pl. triplétetripletă (Dicționaru limbii românești, 1939)triplétă f., pl.
e (d.
triplu și
-etă din
bicicletă; fr.
triplette). Bicicletă cu treĭ șele. V.
tricicletă.tripletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPLÉTĂ, triplete, s. f. 1. Bicicletă cu trei locuri.
2. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea (sau apărarea) unei echipe sportive. — Din
fr. triplette.