tripla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPLÁ, triplez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din
fr. tripler.tripla (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr.
tripler].
tripla (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr.
tripler)
tripla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triplá (a ~) (tri-pla) vb.,
ind. prez. 3
tripleázătripla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPLÁ, triplez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. — Din
fr. tripler.triplà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)triplà v. a întrei.