tripartit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPARTÍT, -Ă, tripartiți, -te, adj. Care are trei părți; din trei părți. ♦ Care are loc între trei state sau trei partide. – Din
fr. tripartite.tripartit (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPARTÍT, -Ă adj. În trei părți, compus din trei părți. ♦
Pact tripartit = convenție încheiată între trei state sau trei partide. [< fr.
tripartite, cf. lat.
tres – trei,
pars, partis – parte].
tripartit (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPARTÍT, -Ă adj. din trei părți. ◊ (despre un acord, un pact, o convenție) încheiat între trei state sau partide. ♦ (muz.) formă ~ă = formă muzicală din trei secțiuni, a treia fiind reluarea celei dintâi. (< fr.
tripartite)
tripartit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tripartít adj. m.,
pl. tripartíți; f. tripartítă, pl. tripartítetripartit (Dicționaru limbii românești, 1939)*tripartít, -ă adj. (lat.
tripartitus). Împărțit în treĭ.
tripartit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPARTÍT, -Ă, tripartiți, -te, adj. Care are trei părți; din trei părți. ♦ La care participă trei state sau trei partide. — Din
fr. tripartite.