trioxid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIOXÍD, trioxizi, s. m. Compus chimic care conține trei atomi de oxigen în moleculă. [
Pr.:
tri-o-] – Din
fr. trioxyde.trioxid (Dicționar de neologisme, 1986)TRIOXÍD s.m. Compus care conține trei atomi de oxigen. [Pron.
tri-o-. / < fr.
trioxyde].
trioxid (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIOXÍD s. m. oxid cu trei atomi de oxigen în moleculă. (< fr.
trioxyde)
trioxid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trioxíd (tri-o-) s. m.,
pl. trioxízitrioxid (Dicționaru limbii românești, 1939)*trioxíd m. și n., pl.
e (
tri- și
oxid).
Chim. Oxid triplu.
trioxid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIOXÍD, trioxizi, s. m. (
Chim.) Oxid care conține trei atomi de oxigen în moleculă. [
Pr.:
tri-o-] — Din
fr. trioxyde.