triora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIORÁ, triorez, vb. I.
Tranz. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului (
1). [
Pr.:
tri-o-] – Din
trior.triora (Dicționar de neologisme, 1986)TRIORÁ vb. I. tr. A selecționa semințele la trior. [Pron.
tri-o-. / <
trior].
triora (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIORÁ vb. tr. a selecționa semințele la trior (1). (< trior)
triora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triorá (a ~) (tri-o-) vb.,
ind. prez. 3
trioreázătriora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIORÁ, triorez, vb. I.
Tranz. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului (
1). [
Pr.:
tri-o-] — Din
trior.