trior - explicat in DEX

trior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÓR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur.

trior (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIÓR s.n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. [Pron. tri-or. / < fr. trieur].

trior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIÓR s. n. 1. mașină agricolă cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de impurități. 2. dispozitiv pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. (< fr. trieur)

trior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triór s. n., pl. trioáre

trior (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triór n., pl. oare (fr. trieur, d. trier, a tria). Mașină agricolă de vînturat, vînturătoare.

trior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trior n. mașină de vânturat grâne (= fr. trieur).

trior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÓR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. — Din fr. trieur.