trionix (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÓNIX, trionicși, s. m. Broască țestoasă uriașă din țările calde, deosebit de periculoasă prin mușcătura ei. [
Pr.:
tri-o-] – Din
fr. trionix.trionix (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÓNIX s.m. Broască țestoasă uriașă, din țările calde, foarte feroce. [Pron.
tri-o-. / < fr.
trionyx].
trionix (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIÓNIX s. m. broască țestoasă uriașă, feroce, din țările calde. (< fr.
trionyx)
trionix (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triónix (tri-o-) s. m.,
pl. triónicși trionix (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIONÍX, trionicși, s. m. Broască țestoasă uriașă din țările calde, deosebit de periculoasă prin mușcătura ei. [
Pr.:
tri-o-] — Din
fr. trionix.