triodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÓDĂ, triode, s. f. Tub electronic cu trei electrozi. [
Pr.:
tri-o-] – Din
fr. triode.triodă (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÓDĂ s.f. Tub electronic cu trei electrozi. [Pron.
tri-o-. / < fr.
triode, cf. gr.
tri – cu trei +
(electr)od].
triodă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIÓDĂ s. f. tub electronic cu trei electrozi. (< fr.
triode)
triodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triódă (tub electronic)
(tri-o-) s. f.,
g.-d. art. triódei; pl. triódetriodă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÓDĂ, triode, s. f. Tub electronic cu trei electrozi. [
Pr.:
tri-o-] — Din
fr. triode.