trigonometrie - explicat in DEX

trigonometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.).

trigonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIGONOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice, a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie.

trigonometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază relațiile metrice dintre laturile și unghiurile unui triunghi. [Gen. -iei. / cf. fr. trigonométrie < gr. trigonom – triunghi, metron – măsură].

trigonometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietățile funcțiilor trigonometrice și relațiile dintre ele. (< fr. trigonométrie)

trigonometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trigonometríe (-me-tri-) s. f., art. trigonometría, g.-d. trigonometríi, art. trigonometríei

trigonometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trigonometríe f. (d. trigon și -metrie din geo-metrie). O parte a geometriiĭ care are de scop măsurarea triunghiurilor determinînd pin [!] ajutoru unor date suficiente, laturile și unghĭurile.

trigonometrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trigonometrie f. partea geometriei care are de scop rezolvarea triunghiurilor rectilinii.

trigonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIGONOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice, a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui triunghi. — Din fr. trigonométrie.