triglif - explicat in DEX

triglif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIGLÍF, triglife, s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglífă s. f.] – Din fr. triglyphe.

triglif (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIGLÍF s.n. Ornament al frizei unei coloane dorice, care separă metopele între ele. [Var. triglifă s.f. / < fr. triglyphe, cf. gr. triglyphos – de trei ori cizelat].

triglif (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIGLÍF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele. (< fr. triglyphe)

triglif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triglíf (tri-glif) s. n., pl. triglífe

triglif (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triglíf n., pl. e (vgr. triglyphon, d. treîs, treĭ, și glýpho, scobesc, sculptez. V. gliptic). Arh. Un ornament cu treĭ șanțurĭ verticale la friza dorică. V. metopă.

triglif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIGLÍF, triglife, s. n. Element decorativ al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, ornată cu trei creste în relief (care se repetă la intervale egale). [Var.: triglífă s. f.] — Din fr. triglyphe.