trigamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIGAMÍE s. f. Situație în care se găsește o persoană trigamă; infracțiune comisă de o persoană trigamă. – Din
fr. trigamie.trigamie (Dicționar de neologisme, 1986)TRIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește un om trigam. [Gen.
-iei. / < fr.
trigamie].
trigamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIGAMÍE s. f. stare în care se găsește un om, o plantă trigamă. (< fr.
trigamie)
trigamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trigamíe s. f.,
art. trigamía, g.-d. trigamíi, art. trigamíei trigamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIGAMÍE s. f. Situație în care se găsește o persoană trigamă; infracțiune comisă de o persoană trigamă. — Din
fr. trigamie.