trifurcat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații. – Din
fr. trifurqué.trifurcat (Dicționar de neologisme, 1986)TRIFURCÁT, -Ă adj. Cu trei ramificații. [Cf. fr.
trifurqué].
trifurcat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trifurcát adj. m.,
pl. trifurcáți; f. trifurcátă, pl. trifurcátetrifurcat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIFURCÁT, -Ă, trifurcați, -te, adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificații. — Din
fr. trifurque.