triforiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din
fr. triforium.triforiu (Dicționar de neologisme, 1986)TRIFÓRIU s.n. (
Arhit.) Galerie îngustă, susținută de colonete, practicată în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron.
-riu. / < fr.
triforium].
triforiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIFÓRIU s. n. galerie îngustă, susținută de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr.
triforium)
triforiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trifóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. trifóriul; pl. trifórii, art. trifóriile (-ri-i-)triforiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de colonete, care înconjura nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. — Din
fr. triforium.