triedru - explicat in DEX

triedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre.

triedru (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIÉDRU s.n. Figură geometrică formată din trei planuri care se intersectează două câte două. [Pron. tri-e-. / < fr. trièdre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – bază].

triedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIÉDRU I. adj. cu trei fețe plane. II. s. n. figură geometrică din trei plane care au un punct comun (vârf). (< fr. trièdre)

triedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triédru (tri-e-dru) s. n., art. triédrul; pl. triédre

triedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triédru, -ă adj. (tri- și -edru din di- și poli-edru). Geom. Care are treĭ fețe plane: unghĭ triedru.

triedru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
triedru n. solid geometric cu trei fețe.

triedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] — Din fr. trièdre.