tribal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat,
m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul
sec. IV
a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din
fr. tribal.tribal (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBÁL, -Ă adj. De trib; (
despre o populație) care trăiește în triburi. [Cf. fr.
tribal].
tribal (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr.
tribal)
tribal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tribál1 adj. m.,
pl. tribáli; f. tribálă, pl. tribáletribal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tribál2 (nume etnic)
s. m.,
pl. tribálitribal (Dicționaru limbii românești, 1939)*tribál, -ă adj. (d.
trib; fr.
tribal). De trib, dintre triburĭ:
lupte tribale.tribal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat,
m.; la
pl.) Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul
sec. IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între muhții Balcani și Dunăre; (și la
sg.) persoană din aceste triburi. — Din
fr. tribal.