trial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÁL1, triale, s. n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [
Pr.:
tri-al] – Din
trei (după
dual).
trial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÁL2, trialuri, s. n. Meci de selecție, de triere. [
Pr.:
tri-al] – Din
engl. trial [match].
trial (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÁL1 s.n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [Pron.
tri-al. / < lat.
trial, cf. it.
triale].
trial (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÁL2 s.n. (
Sport) Meci de selecție, de triere; meci de verificare. [Pron.
traiăl, pl.
-luri. / < engl.
trial(match)].
trial (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIAL1 [TRÁIĂL]
s. n. meci de selecție, de triere; meci de verificare. (< engl., fr.
trial /match/)
trial (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIÁL2, -Ă I. adj. din trei elemente.
II. s. n. număr gramatical, caracteristic limbilor vechi, care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. (< lat.
trial, it.
triale)
trial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triál s. n.,
pl. triáletrial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÁL1, triale, s. n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [
Pr.:
tri-al] — Din
trei (după
dual).
trial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÁL2, trialuri, s. n. Meci de selecție, de triere. [
Pr.:
tri-al] — Din
engl. trial [match].