treisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÉISPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între doisprezece și paisprezece și care se indică prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival)
Treisprezece ani. ◊ (Substantivat)
Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Rândul treisprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător)
De treisprezece ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător)
De treisprezece ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător)
Câte treisprezece părți. –
Trei +
spre +
zece.treisprezece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tréisprezece (treis-pre-/trei-spre-) num.;
13/XIIItreĭsprezece (Dicționaru limbii românești, 1939)tréĭ-spre-zece num. Zece plus treĭ. – Pop. și
treĭsprece. – Num. ord.
al treĭ-spre-zecelea.treisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÉISPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între doisprezece și paisprezece și care se indică prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival)
Treisprezece ani. (Substantivat)
Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Rândul treisprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător)
De treisprezece ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător)
De treisprezece ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător)
Câte treisprezece părți. —
Trei +
spre +
zece.