tresăritură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRESĂRITÚRĂ,tresărituri, s. f. (Rar) Tresărire. – Tresări + suf. -tură.
tresăritură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tresăritúră (rar) s. f., g.-d. art. tresăritúrii; pl. tresăritúri
tresăritură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRESĂRITÚRĂ,tresărituri, s. f. (Rar) Tresărire. — Tresări + suf. -tură.