tresărire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de
a tresări și rezultatul ei; tresăritură. –
V. tresări.tresărire (Dicționar de neologisme, 1986)TRESĂRÍRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvâcnire. [<
tresări].
tresărire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tresăríre s. f.,
g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríritresărire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tresărire f. mișcare subită și involuntară.
tresărire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de
a tresări și rezultatul ei; tresăritură. —
V. tresări.