trepădător - explicat in DEX

trepădător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

trepădător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trepădătór (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoáre

trepădător (Dicționaru limbii românești, 1939)
trepădătór, -oáre adj. Acela care treapădă (se ostenește umblînd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuĭva. S. f., pl. orĭ. O plantă. V. mercurială.

trepădător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trepădător m. cel ce treapădă.

trepădător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). — Trepăda + suf. -ător.