trepădătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trepădătoáre (plantă)
s. f.,
g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóritrepădătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trepădătoare f.
Bot. breiu (plantă cu proprietăți laxative).