trenuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. Diminutiv al lui tren; trenuț. –
Tren +
suf. -uleț.trenuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRENULÉȚ, trenulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui
tren; trenuț. —
Tren +
suf. -
uleț.