treapăd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREÁPĂD s. n. 1. Trap (
1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo.
2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură.
3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [
Var.: (
reg.)
treápăt s. n.] – Din
trepăda (derivat regresiv).
treapăd (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)treápăd (
pop.)
s. n
treapăd (Dicționaru limbii românești, 1939)treápăd n., pl. inuz.
trepede (d.
a trepăda). Trap:
a merge în treapăd (și
treápăt).
Fig. Alergătură, zbucĭum:
treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre.
Vechĭ (
Treapăt). O taxă care se plătea preuților [!] călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).
treapăd (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)treapăd n.
1. trapăt:
treapăd mic, mare; 2. mers forțat, alergătură:
trei zile treapădul și un ceas praznicul CR.;
3. diaree (la vite și cai). [Tras din
trepădà].
treapăd (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREÁPĂD s. n. 1. (
Pop.) Trap (
1) ♦ Alergătură multă încoace și încolo.
2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură.
3. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [
Var.: (
reg.)
treápăt s. n.] — Din
trepăda (derivat regresiv).