treieriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [
Pr.:
tre-ie-] –
Treiera +
suf. -iș.treieriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)treieríș s. n.,
pl. treieríșuritreĭeriș (Dicționaru limbii românești, 1939)treĭeríș n., pl.
urĭ. Acțiunea și timpu treĭerăriĭ:
treĭerișu grîuluĭ, la treĭeriș. V.
seceriș.treieriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [
Pr.:
tre-ie-] —
Treiera +
suf. -
iș.