treĭerător - explicat in DEX

treierător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treierător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
treierătór s. m., pl. treierătóri

treĭerător (Dicționaru limbii românești, 1939)
treĭerătór, -oáre s. Cel ce treĭeră: treĭerătoriĭ harnicĭ. S. f., pl. orĭ. Mașină de treĭerat, batoză.

treierător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] — Treiera + suf. -ător.