traversa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAVERSÁ, traversez, vb. I.
Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.) ♦
Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme).
Traversează o criză morală. – Din
fr. traverser.traversa (Dicționar de neologisme, 1986)TRAVERSÁ vb. I. tr. A trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, a unui fluviu; a trece dincolo. ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări etc.). ♦ (
Fig.) A trăi, a simți, a suporta (un anumit timp). [< fr.
traverser].
traversa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAVERSÁ vb. tr. 1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc. ◊ a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări). 2. (fig.) a trăi, a simți, a suporta. 3. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal. ◊ a așeza o vergă travers pe punte. (< fr.
traverser)
traversa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traversá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
traverseázătraversà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traversà v.
1. a trece de partea cealaltă:
a traversa o stradă; 2. a întretăia:
o alee traversează grădina.traversa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAVERSÁ, traversez,
vb. I.
Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). ♦
Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme).
Traversează o criză morală. — Din
fr. traverser.