traumatism - explicat in DEX

traumatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme.

traumatism (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAUMATÍSM s.n. Nume generic dat leziunilor produse prin loviri, presiuni etc. ♦ (Fig.) Tulburare, zguduire puternică provocată de o nenorocire. [Pron. trau-ma-. / < fr. traumatisme].

traumatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAUMATÍSM s. n. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violență exterioară; violența însăși; traumă. (< fr. traumatisme)

traumatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
traumatísm (trau-) s. n., pl. traumatísme

traumatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în niciun fel, devenind insensibil la orice alt excitant. — Din fr. traumatisme.