traumatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAUMÁTIC, -Ă, traumatici, -ce, adj. Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. – Din
fr. traumatique, lat. traumaticus.traumatic (Dicționar de neologisme, 1986)TRAUMÁTIC, -Ă adj. Referitor la traumatism; de natura traumatismului. // (Și în forma
traumat-, traumato-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) traumatism”, „(referitor la)
traumatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAUMÁTIC, -Ă adj. referitor la traumatism. (< fr.
traumatique, lat.
traumaticus)
traumatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traumátic (trau-) adj. m.,
pl. traumátici; f. traumátică, pl. traumáticetraumatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAUMÁTIC, -Ă, traumatici, -ce, adj. Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. — Din
fr. traumatique, lat. traumaticus.