tratație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (
concr.) mâncarea sau băutura servită.
2. (
Înv.) Tratative. [
Var.: (
înv.)
tractáție, tratațiúne s. f.] – Din
it. trattazione.tratație (Dicționar de neologisme, 1986)TRATÁȚIE s.f. Faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; (
concr.) gustarea, băutura servită. [Gen.
-iei. / < it.
trattazione].
tratație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRATÁȚIE s. f. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită. (< it.
trattazione)
tratație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tratáție (-ți-e) s. f.,
art. tratáția (-ți-a), g.-d. art. tratáției; pl. tratáții, art. tratáțiile (-ți-i-)tratație (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tratație f. cinstire cu băuturi.
tratație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (
concr.) mâncarea sau băutura servită.
2. (
înv.) Tratative. [
Var.: (
înv.)
tractáție, tratațiúne s. f.] — Din
it. trattazione.