trapa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)trapá, pers. 3 sg.
trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
trapa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TRAPÁ, pers. 3
trapează, vb. I.
Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din
trap2.trapà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trapà v. a porni în trap:
caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v.
tropăì)].